DECLARAȚIE – Blog

DECLARAȚIE

A trecut mai mult de o lună de când Institutul de Filologie Română „B.P.-Hasdeu” a venit cu o reacție tranșantă la declarațiile provocatoare ale Președintelui Igor Dodon privind o eventuală reintroducere în curriculum școlar în locul limbii române a „limbii moldovenești”. În stilul său voluntarist, bolșevic, președintele promitea rezolvarea „problemei”, la timpul potrivit, cu o lovitură de sabie. Pe parcurs am putut constata că, de fapt, problema limbii este o verigă dintr-un program amplu, al actualului președinte și al partidului său, de revizuire a tuturor cuceririlor naționale de la sfârșitul anilor ’80 – începutul anilor ’90, de revenire la clișeele identitare sovietice lingvistice și istorice. Asistăm la un atac brutal pe toate fronturile, la manifestări antinaționale, românofobe tot mai grosolane cu o tentă electorală evidentă, dar și cu o țintă strategică de durată. E cazul să amintim cu această ocazie reinterpretările tendențioase ale istoriei noastre recente și, în special, modul machiavelic cu care actuala guvernare a lipsit de finanțare cercetările istorice academice referitoare la perioada sovietică și contemporană. 

Am avut adânca satisfacție să constatăm că demersul Institutului de Filologie Română „B.P.-Hasdeu” a fost susținut, cu argumentele de rigoare, de către Academia Română printr-o declarație „privind unitatea limbii române”. Am așteptat și sprijinul Academiei de Științe din Moldova, având convingerea că LIMBA și ISTORIA sunt însăși rațiunea de a exista a unei academii. Dar am constatat cu tristețe că declarația noastră nici, cel puțin, nu a fost preluată de situl oficial al AȘM, unde, în schimb, a fost găzduită o scrisoare a unui etern pretendent la gloria unei mantii de „academician de onoare”. Acesta se „desolidarizează” zgomotos de vechea conducere, măgulind și tămâind noua (veche) conducere a AȘM.

Tristețea noastră este cu atât mai profundă cu cât ne dăm seama că această lipsă de solidaritate socială și instituțională, această politică a struțului cu capul băgat în nisip este singura șansă a președintelui Dodon de a a-și realiza programul său antinațional. Să nu se creadă că, în acest caz, viitorul îi va afecta doar pe alții, că cineva își va găsi, totuși, un loc la masa Puterii. Acolo demult toate locurile au fost rezervate.

Andrei Țurcanu, semnatar al Declarației de Independență

22 februarie 2020