Constantin IVANOV – Blog

Literatura optează, de obicei, pentru situațiile dificile, generate de faptele personajelor ce cauzează stări fenomenologice de vină, apoi de rușine. Deci, manifestarea transfigurată artistic a rușinii îl face complice pe cititor, așa încât el, prin actul lecturării, este nevoit să se identifice atât cu rușinea personajului, cât și cu propria-i rușine. Aceasta îi trezește convingerea de certitudine a evenimentelor, după care poate identifica handicapul și manifestarea rușinii, apelând la exemplul personajului Gregor Samsa, care, de altfel, nu este, uneori, cel mai compatibil cu eul receptorului. Gregor Samsa, din nuvela lui Franz Kafka „Metamorfoza”, participă la întâmplări destul de stranii pentru celelalte personaje din acțiune, însă aproape obișnuite pentru însuși personajul metamorfozat. Acesta din urmă, până la evenimentul tulburător, trăiește cu o frică și o îndatorire continuă față de familia sa, pe care se face obligat s-o întrețină și să-i asigure o viață fără primejdii. Grija se transformă treptat într-o povară, care