Andrei Țurcanu – Blog

Nenorociți confrați, beșici sub soare, V-a alăptat – HIMERA TÂRÂTOARE. Nicolai Costenco Sunt dator cititorului cu o mărturisire. Acum doi ani l-am umilit într-un mod barbar pe Eugen Lungu. Am făcut-o cu bună știință. I-am întins cu cinism o cursă și el a căzut în ea. Autorul „Raftului cu himere” mă consideră, după Iurie Roșca (!), un Machiavelli incurabil. Nu am încotro și recunosc: îmi place să fiu cinic, să fiu uneori necruțător și machiavelic la limita sadismului. Rareori, firește, și nu cu oricine. Am fost și sunt intransigent doar cu secăturile politice de orice culoare, care, la rându-le, nu mi-au iertat nimic niciodată. Dar, cu mai puțină încrâncenare sadică, sunt neîndurător și cu „elefanții de gumă”. „Cult, de o imbatabilă luciditate agresivă, expeditiv și prea puțin galant cu falșii ierarhi ai literaturii”, cum mă caracteriza nu chiar demult Eugen Lungu („Spații și oglinzi”, p. 38), nu suport țâfna plină de