Unităţile terminologice și corpusul medical
Unităţile terminologice și corpusul medical
Abstract: The international lexicon is a totality of lexical units, whose functioning in the language is dictated by two mechanisms – nominative and syntactic. One mechanism is responsible for selecting and creating denominative units, another is responsible for word’s construction. Terminological units autonomous, non-autonomous and of Greco-Latin origin (so-called “cultisms”, “elevated words”) form the core of medical terminology.
Keywords: terminology unit, terminology, medicine.
Rezumat: Lexiconul internaţional este o totalitate de unităţi lexicale, a căror funcţionare în limbă este dictată de două mecanisme – nominativ şi sintactic; unul este responsabil de selectarea şi de crearea unităţilor denominative, altul – de arhitectonica cuvântului. Unităţile terminologice, autonome şi neautonome, de origine greco-latină (aşa-numitele „cultisme”) formează nucleul terminologiei medicale.
Cuvinte-cheie: unitate terminologică, terminologie, medicină.
Introducere
Terminologia presupune un câmp de cunoaştere suplimentară, care include informaţii, denumiri de concepte într-un domeniu specializat sau în totalitatea domeniilor specializate fiind o reprezentare motivată, deoarece:
· cunoştinţele specializate pe care le propune nu coincid cu cele generale, ci sunt căpătate prin cunoaştere suplimentară;
· semnificaţia unităţilor terminologice nu coincide cu semnificaţia cuvântului din limba generală;
·termenii sunt unităţi de vorbire care concentrează densitatea cunoştinţelor specializate;
·precizia unei informaţii terminologice este asigurată prin folosirea termenului de către specialist, în comunicarea specialist → specialist.
Corpusul medical
Terminologia medicală reprezintă un câmp de cunoaştere suplimentară specializată. Transpoziţonate în terminologie, unităţile lexicale sunt partajate în: unităţi lexicale autonome – termeni, şi unităţi lexicale neautonome – elemente terminologice (afixoide).
Termenii medicali sunt unităţi terminologice autonome care aduc cunoştinţe suplimentare despre „lucrurile” medicale şi asigură comunicarea specializată în medicină.
Elementele terminologice sunt unităţi terminologice neautonome de origine greco-latină, care iniţial aveau un sens lexical plin, iar in statu praesenti sunt elemente de constituire a termenului medical.
În Dicţionarul Actualizat de Neologisme al lui Florin Marcu (2013) au fost atestate 1401 elemente de compunere şi 585 de variante ale acestora. Din totalul de 1401 (100%) elemente terminologice, 1165 (83,2%) de elemente şi 543 de variante formează terminologia medicală.
Manualul lui Černeavski explică: 41 de elemente care formează, în special, terminologia clinică; 150 de dublete greco-latine, care formează terminologia medicală, în general; 22 de elemente terminologice utilizabile în terminologia farmaceutică: pir-, -vas-, -sed, sulfa-, barb-, -cain etc.; ultimele fiind incluse în categoria „segmente de frecvenţă”, deoarece conservă „informaţii farmacologice”: -sed- „sedativ” – Valosedan, Sedalgină; cor- „inimă” – Corvalol; tir– „glanda tiroidă” – Eutirox etc. Din 22 de „segmente de frecvenţă”, 10 se regăsesc în lista de elemente de compunere în DAN, celelalte rămân neatestate: -cid (< lat. occiděre „a ucide”) – Streptocidă; –micin– „antimicrobian” – Streptomicină; –cilin- „antibiotice, penicilină” – Ampicilină, Amoxacilină etc. (Černeavski, p. 21).
Din 1165 (100%) de elemente terminologice/ afixoide-invariante, care formează sistemul terminologic medical, 806 (69,1%) sunt de origine greacă, 352 (30,3%) – de origine latină, 7(0,60%) – de alte origini; ceea ce demonstrează vitalitatea limbilor savante în mecanismul de constituire a terminologiei medicale.
Din 1 165 (100%) de elemente terminologice-invariante 1 129 (96,9%) (inclusiv, 21 preluate din limba germană) sunt împrumuturi din limba franceză; 25 (2,14%) – din limba engleză; 11 (0,96%) – din limba italiană; 806 (69,1%) sunt de origine greacă, 352 (30,3%) – de origine latină, 7(0,60%) – de alte origini.
În sistemul morfematic, din totalul de 1 165 (100%) de elemente terminologice-invariante, 826 (70,9%) deţin statut de prefixoide, 233 (20,0%) – de afixoide ambipoziţionale; 106 (9,1%) – de sufixoide.
Menţionăm prezenţa unor elemente terminologice în Dicţionarul medical de Valeriu Rusu (2010) şi absenţa acestora în Dicționarul actualizat de neologisme (DAN) de Florin Marcu (2013); de exemplu, absorb-; acant-; acetabul- etc., fapt care relevă procesul de afixoidare în germene(in statu nascendi); rădăcina achiziţionând şi caracteristici clasificatoare.
Elementele terminologice pot forma relaţii de:
1) omonimie:
celo1– elem. „cer”, „soare” (< lat. caelum);
celo2– elem. „celuloză” (< lat. cellula „cămăruţă”);
celo3– elem. „cavitate”, „abdomen” (< gr. koilos, koilia);
2) paronimie: a) etimon comun: glic(o)-/ gluc(o)- elem. „dulce”, „glucoză” (< gr. glykos); centri-/ centro-, -centru elem. „centru”, „nucleu” ( < gr. kentron); ceri-/ cero- elem. „ceară” (< gr. keros) etc; b) etimologie diferită: cheli- elem. „gheară, cleşte” (< gr. khele); chelo- elem. „tumoare, hernie” (< gr. kele „umflătură”);
3) sinonimie:
· oo- elem. „ou” (< gr. oon) = ov(o)-/ ovi- elem. „ou”, „ovul, ovular” (< lat. ovum): oocit „celulă sexuală feminină” = ovocit „celulă rezultată din diviziunea unei ovogonii”;
· gato- elem. „pisică, felină” ( < gr. gatos) = galeo– elem. „nevăstuică”, „pisică” (< gr. gale, eos): gatofobie = galeofobie „frică obsedantă de feline (mai ales de pisici)” etc.
În medicină, s-au atestat elemente terminologice care, la prima vedere, sunt străine terminologiei medicale. Maniile şi fobiile umane au mărit spectrul de utilizare a elementelor terminologice: dem2(o)- elem. „popor, populaţie” (< gr. demos): demofobie „teamă patologică de aglomerațiile de oameni”; dino- elem. „uriaş”, „teribil, groaznic” (< gr. deinos „teribil”): dinofobie „teamă patologică de vertij”; pluto- elem. „bogăţie” (< gr. ploutos) – plutomanie „atracție morbidă către bogății”; clinomanie „preferință obsesivă, pentru poziția culcat, pentru pat” etc.
Metafora este omniprezentă:
· Metafora ornito-/ zoo-morfică: coraco- elem. „cioc de corb” (< gr. korax, akos „corb”) – coracobrahial „(mușchi) întins de hipofiza coracoidă pe fața internă a humerusului”. coracoclavicular „(ligament) care unește hipofiza coracoidă a omoplatului cu clavicula”; taur(o)- elem. „taur” (< gr. tauros): taurofobie „teamă patologică de tauri” etc.
· Metafora sacrală: cruci- elem. „cruce” (< lat. crux, crucis): cruciform „care are forma unei cruci; în formă de cruce”; demono- elem. „demon” (< gr. daimon „zeu”): demonofobie „frică patologică de demoni” etc.
· Metafora ambianţei şi a îndeletnicirilor: oic(o)-/ -óic elem. „casă, locuinţă, mediu ambiant” (< gr. oikos): oicofobie „teamă morbidă de întoarcerea acasă după ieșirea din spital”; etmo- elem. „ciur, sită” (< gr. ethmos): etmoid (< gr. ethmos „ciur” + eidos „aspect”) „os al craniului cu două orificii, care formează peretele nărilor”; tehn(o)-,-téhnic(ă)/ -tehnie elem. „artă, meserie”, „tehnică, procedeu” (< gr. tekhne): tehnopatie „denumire generică dată bolilor profesionale” etc.
·Metafora geomorfică: geo-/ -géu elem. „pământ, globul terestru” (< gr. ge): geocancerologie „disciplină care studiază interdependența dintre cancer și modul de viață și climă” etc.
Sunt atestate şi situaţii de interpretare eronată a elementelor terminologice: spin2(i)- elem. „spin, ghimpe”(< lat. spina): spinalgie „durere a coloanei vertebrale”. Confuzia e produsă de asemănarea fonică < lat. spina „spin” şi < lat. spina „coloană vertebrală”.
Alte exemple: timo2– elem. „valoare”, „apreciere”, „rang” (< gr. time): timocit „celulă de tip limfocit din timus”, termen format din trunchierea cuvântului timus; velo- elem. „alergare”, „iuţeală, viteză (< lat. velox „iute”): velopalatin „referitor la vălul palatului, la partea posterioară a cavității bucale”; în DAN este atestat veli- elem. „velum, văl membranos” (< lat. velum) etc.
În continuare, propunem unele criterii de clasificare a unităţilor terminologice care formează terminologia medicală.
Criterii de clasificare a termenilor medicali
Deosebim următoarele criterii de clasificare a termenilor medicali:
Criteriul formal
În funcţie de criteriul formal, distingem:
1. Termeni simpli (formaţi prin derivare, prin afixoidare).
2. Termeni complecşi (termeni sintagmatici).
3. Termeni brahigrafici.
În terminologia medicală,termenii simpli (formaţi în baza unei rădăcini)sunt preluaţi din vocabularul fundamental al limbii române – cap, dinte, ochi, os, mână etc., moşteniţi din limba latină, şi termenii-împrumuturi neolatine: sutură, arteră, scapulă, omoplat, hernie etc. Mulţi dintre termenii-împrumuturi sunt formaţi prin derivare în limba-sursă, nesesizabilă în limba română: terminologia anatomică – tubercul ( < lat. tuber, eris, n „excrescență” + –ul – sufix diminutival „mic”) „excrescență apărută pe unele țesuturi ale organelor vii”); terminologia clinică: perfuzie < lat. perfusio (< lat. per „prin”+ < lat. fusio „scurgere”) „introducere lentă și continuă, picătură cu picătură, a sângelui sau a unei substanțe medicamentoase în vână ori în țesutul subcutanat, în scopuri terapeutice”; a reanima (< lat. re– „intensiv” + < lat. anima „suflet”) „a readuce la viață, a restabili (prin diverse mijloace terapeutice) funcțiile vitale ale organismului; a reînsufleți”; dar şi prin derivare sesizabilă: termeni neolatini – a regenera, a revitaliza etc.;termeni-împrumut direct – preoperator/ preoperatoriu din fr. préopératoire „care precede o operație chirurgicală”; postoperatoriu din fr. postopératoire „în urma unei intervenții chirurgicale”; a resuscita din fr. ressusciter „a reda funcțiile vitale ale organismului”, „a suscita din nou” etc.
Termenii simpli, formaţi prin afixoidare,sunt rezultatul combinaţiilor de elemente terminologice de origine greco-latină. Sunt mai puţin atestaţi în terminologia anatomică, în schimb sunt din abundenţă în terminologia clinică: gastroptoză (< gr. gaster „stomac” + < gr. ptosis „cădere, ptoză”) „cădere a stomacului”; citologie (< gr. kytos „celulă”, logos „studiu”) „ramură a biomedicinei care se ocupă cu studiul celulei”. În structura termenilor afixoidaţi, se atestă frecvent şi afixul: colecistită (< gr. chole „bilă” + kystis „vezică” + itis „inflamaţie”) „inflamarea vezicii biliare” etc.
Termenii complecşi (= sintagmatici) au o utilizare cu predilecţie în terminologia anatomică:
a) substantiv + adjectiv: fosa mandibulară; os palatin etc.
b) substantiv + substantiv: osul craniului, capsula ganglionului etc.
c) substantiv + adjectiv + adjectiv/ substantiv + substantiv + adjectiv: faţa articulară superioară, canalul coardei timpanice etc.
Termenii brahigrafici sunt prezenţi prin abrevieri: TBC „tuberculoză”; ORL-ist „otorinolaringolog” etc.; şi prin suprimarea unui segment din interiorul unui termen lung: dermatologia → dermalgia; discromatopsie → discromie etc.
Criteriul morfologic
Termenii medicali, la nivel morfologic sunt: a) substantive: cord, col, cartilaj, bilă, sânge etc.;b) adjective: scapular, intravenos, scheletic, intraoperatoriu etc.;c) verbe: a opera, aexpune, a(se) infecta, a seda, a anestezia, a diagnostica etc.
Criteriul etimologic
În explicarea termenului etimologie,Bogdan Petriceicu Hasdeu recurge la înţelegerea de către romani a grecescului etυmologίa – „quae verbōrum originem inquirit” („care investighează originea cuvintelor”) (Hasdeu, p. 49-60) şi care este „derivaţiunea unei vorbe”: „Prin etimologie se înţelege în linguistică orice derivaţiune, fie fonetică, fie morfologică, fie lexică, sintactică, ideologică. Etimologia, în generalitatea operaţiunilor sale, tinde a se servi mai cu seamă de reconstrucţiunea unui prototip pentru fiecare grup omogen de fenomene, întrucât condiţiunile particulare ale fenomenelor n-o silesc a recurge la alte procedimente. Sunt multe cazuri rebele nu numai la reconstrucţiune, ci chiar la etimologia în genere, linguistul mărginindu-se deocamdată a descrie faptul aşa cum este” (Dominte, p. 7).
Există mai multe ipoteze referitoare la etimologia termenului medicină:
a) origine greacă: de la numele Medeea, preoteasa zeiţei Hekate şi nepoata vrăjitoarei Kirke, simbol al magiei perfide, meşteriţă în arta dozării otrăvurilor şi a unguentelor, care are puterea de a modifica vârste şi chipuri omeneşti;
b) origine latină: provine din sintagma latină ars medica;
c) origine turcă: medet „asistenţă medicală”;
d) origine arabă: medetsina „ajutor de la Sina (din numele arab al lui Avicenna – Abu Ali Ibn Sina) etc. – o dovadă în plus că omul şi medicina sunt categorii universale; iar Hippocrate, punând bazele medicinei universale, a preluat tot ce era mai semnificativ din artele de medicare de la greci, romani, arabi etc. S-au oferit şi etimologii „false” ale termenului. Astfel, episcopul Isidor di Sevilla în lucrarea sa Despre originea şi etimologia cuvintelor (sec. XII) explică termenul medicină ca fiind format de la latinescul modus „măsură” (est modus in ribus/ există o măsură în toate), iar ars medica – de la medius „mediu”, deoarece considera că excesul provoacă boala.
În mare parte, termenii medicali sunt de origine greco-latină, mai puţini de origine arabă: nucha „ceafă”, vena bazilică (˂ ar. bazilik „interior, intern”), vena cefalică (ar. alkifal „exterior, extern”). Se presupune că şi mater (dura-, pia-) este de origine arabă „mamă a membranelor”, „mamă protectoare a creierului”, care ulterior a pătruns în limba latină (Rusu, p. 32). Cei mai mulţi termeni de origine arabă denumesc substanţe chimice, dat fiind faptul că termenul chimie este de origine arabă alkeimia, kama „a ţine în secret” sau chymeia „amestic, magie neagră”: sugar „zahăr”, sirop, alcool, alkali „alcalin”, elixir, natrium şi alte simboluri chimice. Sunt și termeni care nu au rezistat timpului: Iohann Van Helmont (1577-1644), savant olandez, reprezentant al curentului iatrochimic „chimia care tratează”, a introdus termenii cacochimie (< gr. kako„urât”+ chimie) „sucuri cu un miros urât” şi euchimie (< gr. eu „bine, frumos”+ chimie) „sucuri cu un miros «frumos»”.
Nu se cunoaşte exact numărul de cuvinte greceşti care au pătruns în terminologie. Primele împrumuturi se fac în baza textelor de medicină, traduse în limba latină (mai întâi, pătrund termenii greci latinizaţi), ulterior – împrumuturile direct din greacă: apofiză (< gr. apophusis
